Poza de buletin. Asa mi-l amintesc pe bunicu cand ma ducea la CEP si ne lua pepeni, cand l-am asteptat pana seara tarziu sa vina de la Bucuresti si mi-a adus o papusa si niste napolitane bestial de bune. Nu am multe amintiri cu el de pe vremea cand mergea. Tin minte agitatia din ziua cand a cazut. Nu mi-a spus nimeni nimic. Simteam ca este ceva, dar n-am intrebat. M-am dus dupa usa. Nu stiu de ce. M-a luat mamaia de acolo. Apoi vecinii ma intrebau daca era bolnav si eu ziceam ca da. Nu stiu daca stiam ce s-a intamplat sau doar banuiam ca lui bunicu ii era rau. Era 21 aug. 1988
21 iulie 2016 - am intrat in camera. Nu era nimeni. Doar bunicu statea in patul lui. Era imbracat in costum, pantofi, cu mainile pe piept si avea o carpa pe fata. Mai tinea batista pe fata ca sa nu-l bazaie musca. Nu mai stiu daca l-am intrebat "ce faci, mosule?" L-am pupat pe frunte, dar mi-a fost teama sa ma uit si la ochi.
REsping gandul ca nu mai e. Nu vreau sa simt ca nu mai am bunic. Am luat camasa lui bunicu de la tara ca s-o pastrez eu. Acum ma uit la ea si e doar o camasa. Ma uit la poza si parca nu-i bunicu.
Unde esti, mosule?
